I learnt .....

Am invatat ca ....

• nimeni nu e perfect 
• aparentele sunt intotdeauna gresite
• nu poti stii niciodata ce gandeste cel de langa tine
• gusturile nu se discuta
• instinctul de turma va prima mereu in comportamentul (sau mai bine zis reactiile) oamenilor
• un prieten adevarat nu te lasa balta atunci cand il sacai cu ultimele tale achizitionari
• familia e mai importanta decat pare
• mama va tipa intotdeauna la auzul unor vesti nu tocmai pe placul ei indiferent de modul in care o abordezi
• nimeni nu se va opri in loc pentru durerea ta
• o prietenie nu merita destramata de niste certuri banale
• a ierta nu e totuna cu a uita
• dragostea nu e dreapta
• in dragoste si razboi totul e permis
• nu trebuie sa facem alegeri singuri
• pe mess vorbele par insulte
• trebuie sa te gandesti de doua ori inainte sa faci un lucru pe care il vei regreta mai tarziu
• prietenii nu sunt ca sosetele (ii schimbi in fiecare zi)
• nu poti face pe nimeni sa te iubeasca 
• oricat mi-ar pasa mie, altora nu le pasa
• doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit
• uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele ei
• sunt oameni care se iubesc dar nu stiu cum sa o arate

Lifemeanshappyness.

Leapsa!!

Daca eram o lună, as fi fost Iunie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost miercuri.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineaţa
Daca eram un animal marin, as fi fost delfin.
Daca eram o directie, as fi fost sudul.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost nu le am cu istoria.
Daca eram o planeta, as fi fost Terra.
Daca eram un lichid, as fi fost limonada.
Daca eram o piatra, as fi fost Cuart roz.
Daca eram o pasare, as fi fost vrabiuta.
Daca eram o planta, as fi fost Floare de numauita.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost caldura.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost pian.
Daca eram o emotie, as fi fost iubirea.
Daca eram un sunet, as fi fost ciripitul pasarelelor de dimineata.
Daca eram un element, as fi fost aer.
Daca eram un cantec, as fi fost Firework (Katty Perry).
Daca eram un film, as fi fost Titanic.
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost Alice in wonderland.
Daca eram un fel de mancare, as fi fost spaghete.
Daca eram un gust, as fi fost dulce.
Daca eram o aroma, as fi fost de ciocolata.
Daca eram o culoare, as fi fost albastru.
Daca eram un cuvant, as fi fost inghetata.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost  uimire.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost desen.
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost nu stiu. :)))
Daca eram o forma, as fi fost cerc.
Daca eram un numar, as fi fost 24.
Daca eram o masina, as fi fost volkswagen jetta culoarea piersicii (nu stiu sigur daca exista :-? )
Daca eram o haina, as fi fost jeans.

Il trimit mai departe cui doreste. :)

Ce mai faci?

Am observat ca majoritatea oamenilor (printre care ma numar si eu) raspund la intrebarea ce faci cu un simplu "bine" sau in cel mai nefericit caz "rau". Nu am crezut niciodata ca aceste cuvinte exprima cu adevarat ce simt in acel moment, dar cu toate acestea nu ma pot debarasa de ele. They are like a drug. :| De ce? As putea insirui o multime de motive mai putin sau mai  mult credibile( cum ar fi: lipsa timpului - nu cred ca as avea dispozitia necesara sa raspund la fiecare intrebare banala "ce faci?" cu "ma simt fericit, dar trist in acelasi timp, vremea asta ma moleste dar imi aduce aminte de zilele de primavara in care dansam prin ploae, nu am niciun chef sa stau inchisa in scoala in urmatoarle 6 ore, mi-e somn insa abia astept sa ies la o plimbare prin parc.."-, banalitatea intrebarii, care o face sa devine un must la inceputul unei intalniri de orice fel, faptul ca pe cel care intreaba nu il intereseaza cu adevarat ce fac, ci ma intreaba doar din politete, schimbarea intrebarii intr-un punct cheie, care starneste o discutie, poate pentru ca a devenit un fel de rutine din care nu mai pot sa scap), dar adevarul este ca nu stiu. Imi aduc aminte cum discutand la telefon cu o buna prietena, am uitat din neglijenta sa o intreb ce face. Dupa un timp, mi-a spus ironica ca nu ma intereseaza ce se intampla cu ea. Insa eu raman la parerea mea : chiar il intereseaza pe cel care pune intrebarea ce simti tu? 

Lifemeanshappyness.

Farse

Desi se spune ca aprilie este luna pacalelilor, eu si prietena mea am inceput mai devreme anul asta. Doar ce rost mai are o farsa daca e facuta exact cand te astepti sa fi pacalit. :)) Dar se pare ca proasta dispozitie, precum si vremea schimbatoare au facut ca mica noastra gluma sa aiba consecinte neastepatate (si prin neasteptate ma refer la neasteptat de dezastruase). Desi nu pot sa nu ma gandesc ca o parte din vina este si a noastra- trebuia sa stim ca enough means stop, not continue please- am fost iertate destul de greu de victima, care nu a inghitit gluma. Un sfat de la mine: Opriti-va atunci cand aveti impresia ca ati ajuns prea departe. 

Lifemeanshappyness.

Martisorul

Prima zi de primavara din anul acesta. Sau cel putin prima zi de primavara calendaristica. Cu toate ca inca de dimineata a nins, iar orele au trecut parca mai greu ca niciodata, o monotonie molesitoare revarsandu-se asupra intregii clase, s-a simtit intr-o oarecare masura atmosfera Martisorului. Din punctul meu de vedere, ziua de azi ar trebui sa fie cea mai frumoasa zi din an: totul imprejur incepe sa se dezamorteasca, zapada se topeste, apar primele raze ale soarelui, copacii inmuguresc, in aer se simte un miros imbietor de zambile, iar oamenii fac cadoouri celor dragi. De asemenea, exista un obicei romanesc, care personal imi face mare placere. De aceea am incalcat un pic traditia (ca in fiecare an) si am oferit cate un martisor simbolic fiecarei fete din clasa. In ciuda faptului ca baietii sunt cei responsabili cu impartirea florilor si martisoarelor, azi pot sa spun ca am primit mai multe cadouri de la fete decat de la baieti, cu mici exceptii bineinteles. Ceea ce ma bucura in special este faptul ca am reusit sa ne pastram acest obicei, deocamdata. :)

lifemeanshappyness.

Laude..constructive sau nu?

Dupa cateva saptamani de stand-by, principalul motiv fiind lipsa de inspiratie, desi nu pot sa spun ca am avut mult timp liber, mi-a veni o idee in numai cateva secunde. Lauda, subiectul acestei postari si in acelasi timp motivul pentru care o scriu, poate fi uneori constructiva, iar alteori nu. Fiecare dintre noi merita sa fie apreciat pentru ceea ce face, aprecierea fiind un imbold, niste simple cuvinte reusind sa ne arate ca merita sa continuam sau chiar perseveram in ceea ce ne place sa facem. Chiar si un simplu cuvant reuseste sa ne invioreze ziua...Este adevarat ca si eu ca si poate multi altii au realizat ca lauda poate avea si consecinte negative. Spre exemplu ai o perioada mai buna la scoala si toti profesorii, cunostiintele, parintii iti aduc numai laude...Mi se pare normal (sau cel putin normal pentru mine) sa ti-o iei in cap, cum se spune si sa vii acasa cu o nota mica. Partea proasta este ca pedeapsa va fi mai mare decat cea obisnuita pentru ca acum ai tai stiu ca poti sa ai si note pe gustul lor. 

Doar o parere personala.

Lifemeanshappyness.

Prima zi de scoala...

Cateodata ma surprind pe mine insami. Prima zi de scoala si ma simt ok. E absolut un record. De obicei prima zi de scoala insemna plictiseala de dupa vacanta, lenea specifica fiecaruia dintre noi, galagia care pare ca s-a amplificat de 10 ori, morala insotita de bun veniturile profesorilor si chiar primele lectii din semestru. Azi am fost bucuroasa sa imi revad colegii. Aproape am uitat cat de mult poti sa razi intr-o pauza cand ai oamenii potriviti langa tine. Cu toate ca am scris aproape la toate materiile si profesorii inca nu au inteles ca permanenta galagie din clasa este un atuu al nostru, fiecare si-a impartasit micile experiente din vacanta, am facut planuri de viitor (viitor apropiat), am programat sa mergem la un film in weekend si chiar am reusit sa ma trezesc la timp in dimineata asta. :)  In ansamblu pare o zi perfect normala.