Am observat ca majoritatea oamenilor (printre care ma numar si eu) raspund la intrebarea ce faci cu un simplu "bine" sau in cel mai nefericit caz "rau". Nu am crezut niciodata ca aceste cuvinte exprima cu adevarat ce simt in acel moment, dar cu toate acestea nu ma pot debarasa de ele. They are like a drug. :| De ce? As putea insirui o multime de motive mai putin sau mai mult credibile( cum ar fi: lipsa timpului - nu cred ca as avea dispozitia necesara sa raspund la fiecare intrebare banala "ce faci?" cu "ma simt fericit, dar trist in acelasi timp, vremea asta ma moleste dar imi aduce aminte de zilele de primavara in care dansam prin ploae, nu am niciun chef sa stau inchisa in scoala in urmatoarle 6 ore, mi-e somn insa abia astept sa ies la o plimbare prin parc.."-, banalitatea intrebarii, care o face sa devine un must la inceputul unei intalniri de orice fel, faptul ca pe cel care intreaba nu il intereseaza cu adevarat ce fac, ci ma intreaba doar din politete, schimbarea intrebarii intr-un punct cheie, care starneste o discutie, poate pentru ca a devenit un fel de rutine din care nu mai pot sa scap), dar adevarul este ca nu stiu. Imi aduc aminte cum discutand la telefon cu o buna prietena, am uitat din neglijenta sa o intreb ce face. Dupa un timp, mi-a spus ironica ca nu ma intereseaza ce se intampla cu ea. Insa eu raman la parerea mea : chiar il intereseaza pe cel care pune intrebarea ce simti tu?
Lifemeanshappyness.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu